Intrebari frecvente
Descriere
Clasele lichidelor de frana
Primele vehicule echipate cu sistem de franare hidraulic au fost lansate in 1924. Alcoolul, in special cel polihidroxilic, precum glicerolul si amestecuri de glicerol cu apa, a fost folosit ca lichid hidraulic. Aceste produse nu se potrivesc cu cererile tehnologiei de azi si au ramas doar de interes istoric.
In prezent, sunt doar 3 clase de lichide de frana.
Cel mai folosit in ziua de azi este etilenglicolul, dar se folosesc si uleiul mineral (Citroën Hydraulic Mineral Liquid LHM)) si siliconul (DOT 5).
Uleiurile pe baza de silicon se folosesc la vehiculele militare din Statele Unite si uleiurile minerale se folosesc pentru aplicari speciale (Citroen, Rolls Royce).
Compozitie | Aplicare | Spec | Avantaje | Dezavantaje |
---|---|---|---|---|
Etilenglicolul si derivate |
95% din piata mondiala | DOT 3, DOT 4, DOT 5.1 | Miscibil cu apa Compresibilitate scazuta Compatibil cu elastomerul |
Higroscopic |
Uleiuri Minerale | Citroen | LHM | Punct de fierbere ridicat |
Nu e miscibil cu apa Compatibilitate limitata cu cauciucul |
Uleiuri de Silicon | In trecut, in armata | DOT 5 | Punct de fierbere ridicat |
Compresibilitate mai mare decat fluidele cu etilenglicol Foarte scump Are nevoie de elastomeri speciali |
Faptul ca lichidele de frana sunt higroscopice reprezinta si un avantaj, dar si un dezavantaj.
Un avantaj pentru ca apa este peste tot iar umiditatea din aer patrunde prin pori microscopici in furtunul hidraulic de frana, prin rezervorul cilindric de naylon si prin diferite orificii ale sistemului hidraulic. Cum lichidul de frana transforma apa in solutie, concentratia locala de apa e scazuta si se evita astfel coroziunea. Cand e expus la temperaturi scazute, solutia poate preveni inghetul apei.
Un dezavantaj este din cauza faptului ca apa ridica vascozitea solutiei la o temperatura scazuta si scade punctul de fierbe al solutiei. Fluidul care contine umezeala se incalzeste si se transforma in abur in interiorul sistemului creand „pachete” de vapori. Astfel, lichidul de frana devine mai compresibil pierzand capacitatea de a transmite forta necesara de a opri masina in siguranta.